Suedia si Danemarca - dare de seama

A trecut. N-a fost rau, nici foarte bine. Am acumulat o frustrare noua (sau veche?) in legatura cu potentialitatea unui Phd, nu conteaza in ce, dar sa fie, sa nu mai intrebe lumea "de ce?". Nu stiu de ce, la naiba. In Suedia a fost cladut, am mancat cina fondue, mi s-a facut rau, am stat afara din restaurant vreo ora, am fumat putin si nu am putut sa imi termin berea. Din nou, m-a calcat pe nervi fumatul afara. La 12 noaptea dormeam, n-am putut sa petrec in clubul karlskronian (as in quite, clear, civilized, non-smoking, yes-drinking).

Apoi in Copenhaga. In prima seara am fost in Christiania, un cartier-comunitate libera, autogvernata, nemotorizat, un fel de experiment de democratie participativa, esuat as zice, dar multi nu ar fi de acord. Chestiunea a inceput prin '70 de la o comunitate hippie, indivizii vroiau sa fie liberi, verzi, comunisti (ma rog, sort of lefty stuff), autonomi, anarhisti, sa fumeze si sa nu dea seama nimanui pentru nimic. Frumos, nobil, imposibil? Nu stiu. La intrare m-au surprins focurile si cum se incalzeau oamenii in jurul lor, cica nu de firg, ci ca sa fie impreuna, ca sunt o comunitate (hmm...). "No fucking photos!" a tipat unul cand l-a izbit un blitz. Nu al meu, huh. Si intruderii de noi (vre 12 fete si un baiat) ne-am amestecat, nu ne-am mai gasit, am mai astepat, pana la urma am baut o bere in barul :)) Woodstock, unde femeile erau Yoko Ono si tipii fie vichingi fie Bob Marley wannabes. Si nah, am cerut, la sfatul unei colege, bere Christiania, dar mi-a dat tipa Tuborg, oricum, a fost cea mai ieftina bere bauta in Copenhaga, mai ieftina decat brelocul cu calutz sau decat piscatorile minuscule cu steagul Danmarcei. Oamenii dansau, cantau la acordeon, la alte instrumente pe care nush cum le cheama, pareau intr-adevar liberi si fericiti, dar vai frig mai era. Nu am putut sa termin berea, ca stateam afara, inauntru era destul de plin, si dansatorii erau dezlanati in miscari, o tipa din grup s-a trezit cu o mana in cap in incercarea unuia de a se sprijini pe ceva in momentul in care s-a urcat pe o masa. Arata a bar jegos de la noi, unde se imbata cartieristii si fac scandal, atat ca astia erau foarte pasnici. Bineinteles, fara poze. Regulile lor, satul lor, treaba lor, dar sigur ar fi fost cele mai interesante poze. Am plecat de acolo incantata ca exista realitati alternative, dar convinsa ca secolul XXI ma are toata, cu masini, cu poluare, cu tehnologie si cu toate bubele si bunele lui.

Copenhaga e un oras foarte fain, de vizitat vara. Am mers o gramada pe jos, din pacate nu am putut sa ma bucur de privelisti din cauza vantului, dar am decis ca voi reveni. Nu am mers la vestita sirena, am vazut doar un muzeu, pentru ca lunea erau inchise, si am avut doar o zi la dispozitie. Poate este de povestit, dar toate povestile palesc in comparatie cu Christiania.