Nu pot să spun (scriu) ca nu mi-a plăcut la Paris, că deh, nu se cade. Şi dacă nu mi-ar fi plăcut nu ar fi fost din cauza lui Notre Damme sau a lui Place de la Concorde, nici din cauza unor străduţe mici şi pietruite şi încâlcite, nici măcar din cauza ploii şi a ceţii. Dar ar fi putut fi din cauza aglomeraţiei, a blitzurilor, prea multe, prea luminoase, din cauza izului de pişat de la metro, a co-naţionalilor cântăreţi la acelaşi metro, a lui Champs Elisee care nu e delooooc, dar deloooc spectaculos (recunosc ca nu mi-am permis să intru în vreun magazin acolo, ca H&M nu au, cică nu e de nasu lu asemenea bulivar), a faptului că în unele staţii nu se poate cumpăra belet de la ghişeu, şi maşinile dau rest în monede, şi am umblat, uite aşa, 20 de minute într-o dimineaţă de luni să gasesc un ceva mic unde să schimb bancnota mareee ca sa nu am multe multe fise (bine, eu am fost fraieră, ca puteam să găsesc ceva mult mai repede, da a fost musai să ma pierd oleacă ca să mă întorc la aceeaşi gură de metro ca să iau de lângă o apă plată). În fine, a fost cu bune şi rele Parisul, o să mă întorc şi ca turist cu siguranţă, ca să îmi treaca frustrarea că n-am văzut nimic pe dinăuntru, decât un hotel cam naşpa unde la micul dejun poţi să mănânci un croissant şi atât dacă nu vrei să ţipe un nene la tine sau să lipseşti pe altul de croissant.
Partea faină la Paris a fost workshopul, care m-a ţinut activă tot timpul, şi m-am implicat şi m-am enervat şi am aprobat şi comentat cum n-am mai făcut eu de muuultăă vreme. M-a adus un pic înapoi din lâncezeala pe care o simt profesional de o vreme încoace. Dar despre asta într-un post viitor...nu despre lâncezeală, despre workshop într-un post viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu