la mine când mai vine Moş Crăciun?

Hă? Când? Când se termină porcaria asta adultă, cu fleaşcă şi noroaie, cu griji cotidiene şi praf în ochi aruncat pe ici pe colo de câte-o lumină de capetele tunelelor altora? Hă?

Ana e tristă azi, pare-se. Că nimic nu îi iese, şi toate câte le face i se par în zadar, pentru că niciodată, niciodată nu o sa fie mai bine decât acum. Şi acum nu e chiar aşa de bine, e călduţ, da nu e bine, e moale, aşa, cam aiurea moliciunea asta, nici nu mai ştiu cum dracu să aberez mai tare, sa ma aud pe mine, sa nu fiu laşă.

Şi mă disperă sărbătorile! Anu ăsta nu le suport! Şi nu vreau niciun cadou, nimic. Bine, că mi-am făcut eu un fel de cadou care s-a lăsat cu o plecare la Paris în 2 zile, o revenire în alte trei şi mii de griji financiare odată cu asta. Măcar o sa fac poze, şi pentru un moment poate o sa fie mai frumos totul. Dar alt cadou nu vreau! Că îmi ajunge să văd cum sunt duşmanul meu număru unu şi cum nimic, nimic, nimic nu poate să fie frumos, pentru că eu nu cred şi nu pot şi nu vreau şi, şi...şi gata, ce atâtea tânguieli, ca ultima vacă frustrată cu blog.