Sunt singura in birou si ma apuca dorul de confesiune reala, catre nimeni in special, dar catre toti...
Da, ma joc singura! de-a omu' mare care stie sa faca proiecte, bugete, cercetare si sa respecte deadline-uri. Si sa ia decizii de unu singur, de capu lui,,,,Nu ma plang, ca imi place ce fac,,, dar lipsa mea de experienta ma demoralizaeza. Astazi cel putin. Si poate de fiecare data cand ma lovesc de lucruri pe care nu sunt sigura cum sa le fac, si nu am pe cine intreba... Si mai departe ce fac? Nu stiu,,, imi place ce fac acum, dar nu ma vad facand asta toata viata. Banii is ok, nu multi, nu putini. Eu tot fara casa, fara masina, cu chirie si bagaje mutate cel putin o data pe an in alta locatie, in acelasi oras in care nu mai simt ca se intampla ceva, cum simteam pe vremea studentiei. Deh, good old days...
In alta ordine de idei, mai am si o viata...Adica un prieten cu care ma vad des(si cateodata tot nu simt ca e destul) , si mai multi alti prieteni cu care nu ma vad aproape deloc (long live the messinger). Am si scoala la care merg prea putin. Si cura de slabire, si ore de aerobic, si seriale la crae ma uit, si carti pe care acum le cumpar dar nu mai apuc sa le citesc. Recunosc cu rusine ca am trei carti incepute...
De ce mi-e dor? De cand nu aveam bani sa imi cumpar carti, si tot resuseam sa le citesc, de cafea in oras la ora doua ziua, de dormit pana la 12, de stat efectiv cu oamenii importanti, fara sa ma simt cumva nevoita sa dau raportu despre ce am mai facut (pentru ca ar stii deja, asa de des ne-am intalni), de o vodca cu fanta lemon care sa imi pice bine, de blugii in care incapeam inca anul trecut pe vremea asta, de mine energica si activa, de ceilalti energici si activi. Mi-e dor sa fac voluntariat, sa scriu (nu mailuri si proiecte), sa fiu prezenta...
In fine, ma tot gandesc cu regret la situatia asta politica din Ro si mi se pare de tot rahatu, si mai trist mi se pare cumva ca toti oamenii care ies in strada (apropos de bowling alone si capital social) o fac degeaba, pentru ca la alegerile urmatoare nu vor avea cu cine vota, altii decat astia de acum...La dracu! Si io tot nu m-am hotarat sa imi fac bagajele si sa ma car...
Un comentariu:
Da, Anama, dar e imposibil ca lucrurile sa ramana asa. Plus ca o sa ne treaca letargia, cel putin asta ma tine inca...ahm,da. Optimismul e o pasare rara zilele astea, si la mine, o, da.....
Trimiteți un comentariu