A trecut deja un an de când am venit aici. În 1 decembrie mi-am luat în primire camera asta în 6 colţuri, cu saltea gonflabilă pe post de pat, cu 2 uşi şi cu geamuri care se mişcă atunci când bate vântul.
Nu mai ştiu ce s-a întâmplat între timp, îmi amintesc frânturi de imagini şi foarte scurt metraje din viaţa mea din ultimul an. Lucrurile arată pestriţ, unele sunt verzi cu mov, altele cu freză nouă, berea s-a transformat în vin, când alarma sună apăs amânaţi de prea multe ori, maşină de spălat, duminică am plâns în tren şi altădată am plâns în alt loc, şah chinezesc, metallica e dar nu mai e ce credeam că e sau nu mai sunt eu aşa, vai, iar am întârziat, nervi, bucurie, alţi nervi, alt vin, o jumătate de cură de slăbire eşuată, nu contează, ce e important?, întrebări peste întrebări şi treimi de răspunsuri parţial greşite, film, serial, viaţă cu împrumut, cine pleacă şi cine rămâne, un pic de orgoliu rănit, rece, rece, călduţ, rece ca gheaţa, la dracu cu toate, cearcăne, cafea prea puţină, stropi de depresie cu mood swings la modul alarmant, cine mai ştie şi nu în ordinea asta... Şi oameni noi deveniţi dragi rapid.
Pfffaii, nu mai ştiu ce am făcut anu ăsta, se pare că un mare puzzle nerezolvat şi fără şanse de a ajunge vreodată o imagine coerentă. Un an cât un paragraf fără cap şi coadă.
Ce mi-a plăcut şi a fost bine ţine mai mult de professional şi deci nu intrăm în zona aia - pentru că deja mă frustrează că înafară de lucrurile de la birou nu am ce să povestesc. Altfel, exist puţin, puţin şi fără trări semnificative. Mă târăsc, aş zice. Şi mă cam enervează. Că nu mai fac nimic... adică să ne-nţelegem, încă mă spăl, mă epilez, fac şi shopping, ies în lume, socializez... da nu ştiu ce să zic că fac. Ce faci? Bine, tuuu?
De fapt, ce ar trebui să fac? Că nici io nu mai ştiu ce mă nemultumeşte... Nush, cred că vreau să fac mai multe chestii noi şi să ies din zona de confort muuuult mai des... că anu asta prea, prea am stat acolo unde am ştiut că e safe, nu m-am mişcat un centimetru spre chestii cool care să mă sperie şi care să îmi aducă ceva nou. Mda, bine că am concluzionat cumva, hai că termin, am vrut doar să marchez momentul "first year in Bucharest".
Nu mai ştiu ce s-a întâmplat între timp, îmi amintesc frânturi de imagini şi foarte scurt metraje din viaţa mea din ultimul an. Lucrurile arată pestriţ, unele sunt verzi cu mov, altele cu freză nouă, berea s-a transformat în vin, când alarma sună apăs amânaţi de prea multe ori, maşină de spălat, duminică am plâns în tren şi altădată am plâns în alt loc, şah chinezesc, metallica e dar nu mai e ce credeam că e sau nu mai sunt eu aşa, vai, iar am întârziat, nervi, bucurie, alţi nervi, alt vin, o jumătate de cură de slăbire eşuată, nu contează, ce e important?, întrebări peste întrebări şi treimi de răspunsuri parţial greşite, film, serial, viaţă cu împrumut, cine pleacă şi cine rămâne, un pic de orgoliu rănit, rece, rece, călduţ, rece ca gheaţa, la dracu cu toate, cearcăne, cafea prea puţină, stropi de depresie cu mood swings la modul alarmant, cine mai ştie şi nu în ordinea asta... Şi oameni noi deveniţi dragi rapid.
Pfffaii, nu mai ştiu ce am făcut anu ăsta, se pare că un mare puzzle nerezolvat şi fără şanse de a ajunge vreodată o imagine coerentă. Un an cât un paragraf fără cap şi coadă.
Ce mi-a plăcut şi a fost bine ţine mai mult de professional şi deci nu intrăm în zona aia - pentru că deja mă frustrează că înafară de lucrurile de la birou nu am ce să povestesc. Altfel, exist puţin, puţin şi fără trări semnificative. Mă târăsc, aş zice. Şi mă cam enervează. Că nu mai fac nimic... adică să ne-nţelegem, încă mă spăl, mă epilez, fac şi shopping, ies în lume, socializez... da nu ştiu ce să zic că fac. Ce faci? Bine, tuuu?
De fapt, ce ar trebui să fac? Că nici io nu mai ştiu ce mă nemultumeşte... Nush, cred că vreau să fac mai multe chestii noi şi să ies din zona de confort muuuult mai des... că anu asta prea, prea am stat acolo unde am ştiut că e safe, nu m-am mişcat un centimetru spre chestii cool care să mă sperie şi care să îmi aducă ceva nou. Mda, bine că am concluzionat cumva, hai că termin, am vrut doar să marchez momentul "first year in Bucharest".
2 comentarii:
hihihhiiih... eu sunt de 3 ani aici ;)... te obisnuiesti si trece... si inca nu nimic... drumul si pasii te vor purta si mai departe... ai sa vezi... unde nici nu te astepti, dar ai visat sa ajungi...
pai atunci astept sa ma duc mai departe putin :)
Trimiteți un comentariu