un drum - cu cracii-n sus!

oarecare el, drumu... începe cu taxi-ul, ales, evident, pe sprânceană! şi un şofer foarte de treabă, care mă întreba la fiecare intersecţie dacă e bine pe unde o ia şamd... eu tot îl aprob, că deh, habar nu aveam despre ce vorbeşte... şi tot aşa, vreo 2, 3 nume de străzi, io da, e bine, pe acolo, sigur, da, da... până când se gândeşte să mă întrebe dacă vreau pe partea asta sau pe ailaltă şi nah, nu mai puteam să zic că da... şi ce sa fac, îi zic că nu ştiu ce vreau şi pe ce parte, pe mine să mă ducă unde i-am zis... nah, o râs oleacă de mine dar am ajuns... şi am păşit afară din maşină, am apucat chiar să închid uşa, după care piciorul meu stâng o ia înainte sigur pe el, dar poleiul de pe jos - de care capu meu de fapt era aware da uitat să transmită perifericelor - îl face pe stângul să o ia în faţă cu o viteză ceva mai mare decât de obicei şi dreptul nu mai ştie ce să facă şi mai departe nu mai ştiu nici eu decât că eram cu ambele picioare în sus, cu fundul jos, uşor nedumerită şi înjuram. M-am apucat bine de un stâlpişor de pe acolo şi în mod natural m-am ridicat, ca să văd că nişte cetăţeni urmăresc acest show improvizat de unde-nu-i-cap-vai-de-picioare-respectiv-de-fund-că picioarele-s-bine. După ce am zis că îs ok, în mod evident superamuzată de situaţia de altfel normală iarnă, simt că îmi creşte încă o mână stângă din aia pe care o aveam deja şi mă panichez şi apă rece, gheaţă etc. Sunt bine, cu două mâini, doar puţin mai e umflat locul ală cu care am frecat asfaltul/poleiul şi are un punct roşu... În schimb, din ce reuşesc să văd, am nişte vânătăi splendide :) pe care le-am constatat mult după panica cu mâna no. 3. În tot cazul, a fost aşa...

Moment de sinceritate: acest post vine după cel de dinaintea lui (hai, seeeriiiooos? cine s-ar fi gândit?) şi vrea să spună că mi se mai întâmplă şi mie lucruri, nu cine ştie ce, dar lucruri mărunte, mai mult sau mai puţin funny, care lasă urme şi scot pete, lucruri obişnuite care mă fac să uit de toate depresiile şi prăpăstiile şi nemulţumirile pe care le am în cap... auzi la ea, că îi trebuie afară din zona de confort... păi cu cracii în sus pe stradă e în zona de confort? Şi am gândurile astea la interval de câteva ore de când am scris postu anterior... pare-se că am zis bine acolo cu mood swings.