Despre antichristu' lu' von trier

Tocmai am vazut si io antichristu asta si am o reactie. de mult, poate niciodata la cota asta, n-am mai avut sentimentu stupid ca nu ma pot exprima de niciun fel. nu am nicio opinie...atata cred... numai ca am o reactie si e musai sa ma exprim. da' nu stiu ce fel de reactie. adica ba cred ca stiu... evident sunt under some kind of shock. asta e paranteza si azi nu am chef sa utilizez punctuatie si diacritice

Vizual filmul e foarte tare si cumva dual, amu zici ca esti in eden pe bune si zboara petalele de papadie in jur si in secunda urmatoare vezi ceva naspa, par example o caprioara ce alearga in timp ce naste, whatever that meant. Mai ales prologul si epilogul, alb negru si cu fond muzical clasic sunt foarte artistice si nu prea iti poti lua ochii de la ele, in sensul in care sunt perfect construite. partile violente te lovesc efectiv. adica m-or lovit pe mine drept in cap, si asa de tare m-o durut. mai ales partea cu female genital mutilation OMG am fost terminata, dar nici scena cu picioru lui n-o fost mai soft. Ce mi se pare acum foarte fain e cum a crescut filmul de la o chestie domestica de apartament la o chestie outdoor si cumva inclusiva cu tot ce era natura. zice la un mom dat tipa ca nature is satan.

Chestia care are legatura si cu titlul (asa vede mintea mea de acum, but I can't really tell), si anume teza tipei despre gynocide si raul facut femeilor de-a lungul istoriei e un pic cam ametita de cap. Adica am priceput oarecum ca imaginea raului avea de-a face cu faptul ca tipa suferise ceva mutatii conceptuale si credea ca natura umana (sau feminina?) e rea, drept pentru care se pedepseste si pe ea si pe el. Ouch! Oricum, scena de la final vine sa confirme ca misoginul dracului, tot el supravietuieste, chiar de a ucis/mutilat/violat toate femeile alea care urca spre cabana. Too deep for me, I guess.

Pfff, io cred ca n-am priceput nimic din filmu asta. Cred ca tre sa ma mai uit la el macar de vreo 2 ori.

Si ce e cel mai ciudat, cum o poveste asa de banala iti poate pune atatea probleme si poate sa creeze asa o chestie deranjanta si complicata. ca povestea e simpla: doi parinti fac sex timp in care pruncul lor pica de pe geam si astia nah, se simt vionovati - sau numa ea se simte vinovata, anyhow, el e terapeut si merg amandoi sa se vindece de durerea pierderii la o cabana intr-o padure ...si de aici devine mai fucked up... unde incet incet ajung sa isi puna pe masa toate gandurile si durerile si apoi natura contribuie la o stare conflictuala cumva (in care el cere ratiune si ea n-are de unde) dar si de mare tensiune sexuala, drept pentru care avem o martira care e in acelasi timp calau si o victima care e in acelasi timp ucigas.

Deci nu stiu ce e cu filmul asta. Ma duc sa caut reviews care sa ma lumineze si pe mine un pic, ca a fost prea mult pentru mintea mea mica si lasata in pace de ceva vreme.

Iară toamna asta...

Mă simt ca toamna, adică:

1. nu mă mai pot concentra la munci
2. orice fac are a face cu schimbări - vezi lăsat de fumat, decis schimbare job, decis schimbare tot de fapt, tuns scurt (soon!), decis să port fuste (să vedem...)
3. mă plâng non-stop şi la oricine are ghinionul să întrebe
4. sunt letargică
5. mă doare capul mai mult decât de obicei
6. am o fază de-astea, artistică sau cum să-i zic, la mine pe covor sunt foarfeci, tot felu de reviste ciopârţite şi cutii de carton ca să fac portmonee ca aici- cică upcycling; de fapt asta vreau să îi învăţ pe copiii de club să facă, dar o să vedem dacă îmi iese mie prima dată (mă îndoiesc, pare destul de complicat :)
7. sunt în general defocusată, nu am niciun reper altul decât că mâine e luni şi că am numai 3 deadline-uri mâine, şi nimic gata, ba chiar chestii neîncepute azi care tre terminate mâine.

8. tot, tot, tot mă plictiseşte şi mă enervează şi nu găsesc fir de zen şi energii pozitive în jur. Se pare totuşi că devin organizată din moment ce am numerotat chestiile de aici. Poate vine cu astenia :)

Emoţie de toamnă: mă las de fumat

Da, după 10 ani de obiceiuri proaste şi nesănătoase zic şi eu că mă las de fumat. E un proces întreg şi muuuulte emoţii şi lacrimi şi muşcat buza şi unghiile şi câte şi mai câte. E a treia zi abia. Înca sunt în pijama pentru că nu am vazut vreun rost să plec la birou. Cafea mai beau dar dimineţile tot nu îs aşa de bune. Luni pe la 18.00 n-am mai putut de draci şi am tras o tura de plâns şi am fumat totuşi o ţigară că n-am mai putut. De atunci sunt clean. Şi mă chinui destul de tare. Mă pun pe scaun în bucătărie şi trag scrumiera lângă mine şi abia după aia îmi dau seama ca nu am ce face cu scrumiera, că io nu mai fumez şi gata. În cartea pe care o citeam nu îmi amintesc să fi întâlnit vreun personaj fumăcios înainte, dar de când m-am lăsat, toţi din carte fumează. Bine că am terminat cartea. Următoare e Cesare Pavese, "meseia de a trăi" şi deşi sunt numai la prefaţă, cred că fumează şi Pavese.

Ma disperă că nu funcţionează şi la mine fumatul la rece, sau bomboanele sau seminţele sau alte porcării. Io sufăr că mă las de fumat pentru că era o parte din mine. Nu ştiu ce sa fac cu mâinile sau cum să vorbesc cu oamenii sau mai ales nu ştiu ce sa fac după ce vorbesc cu oamenii şi îmi vine să devin violentă şi aşa de tare aş bate pe cineva.

În fine, nu cred că o să îmi iasă de data asta. Adică încerc, dar wtf, nu vreau şi cred ca dacă nu vrei, nu ai cum să te laşi. Şi bine, sănătate şi toate argumentele ce ţin de ea sunt una, dar pentru mine preţul a fost argumentul decisiv. Şi tot nu vreau să mă las. Da nu pot să neg că e o luptă dificilă şi mă provoacă la alt nivel, deşi tot io ma trezesc întrebându-mă de ce dracu mă chinui aşa. Drept răsplată, ieri am consumat pe o eşarfă, o geantă de pânză şi un pulover fără mâneci vreo 15 pachete de ţigări (puţin, anyhow...), deci cel puţin vreo 13 zile trebuie să mai rezist fără. Mă gândesc cu groază la momentl bere, la momentul examen greu ca dracu, la momentul mutat din Cluj care se apropie uşor, la momentul training de ţinut, prezentare, raportare financiară etc. şi la restul momentelor pe care nu prea mi le imaginez fără fum.

Aşa, că nu puteam să am o toamnă tihnită.

Lucru din pat - post fara rost

De cand lucrez de acasa pierd vremea rau, rau. Nu mai am nici weekend nici nimic, parca si vad ca n-o sa am concediu-concediu, din ala in care nu te gandesti la nimic pe lume decat la lene si la ce bine e sa poti sa iti exerciti lenea altundeva decat la tine in pat. Da, nu numai ca lucrez de acasa, dar lucrez fix din varful patului, ceea ce intr-un fel mi se pare atat de cool si tot ceea ce ti-ai putea dori vreodata de la viata. Bine, ma doare spatele destul de tare din pricina asta, da' nu sunt inca pregatita sa imi cumpar un birou, ca tot ma gandesc ca ar trebui cumva sa imi gasesc un job la care sa merg, nu sa vina el la mine.

Ah, si la sfarsitul lunii merg in VIATA pentru trei zile, si abia astept. Si dupa aia la mare in Ro si dupa aia un pic la Budapest. Si cine mai stie pe unde...Pana una alta, imi tot setez deadline-uri care sa imi elibereze complet luna august, dorm cam 5 ore pe noapte, ies destul de des in lume si azi merg si la Ice Age 3 3D.