Bogota Change - rezultate faine prin mijloace mai putin faine? Sau?

Azi am văzut un documentar care mă face să scriu, deci îl recomand. Poate generează puţină gândire critică, n-ar strica. Opinia mea despre film - adică nu despre film, filmul e în regulă, spune o poveste – ci despre ceea ce s-a întâmplat în Bogota la nivel de urbanism, este, după cum văz, opusă părerii generale, din ce am remarcat prin presă şi în reacţiile de la locul faptei. Ori eu nu pot să cred că Bogota este un best practice din punct de vedere al principiilor democratice. O fi ok din punct de vedere al viziunii urbanistice – nu am avut mari probleme în a aprecia rezultatele, cu mijloacele am avut probleme. Dar să povestesc logic:

Ok, avem un nene, fain de altfel (puţin cam prea de stânga pentru gustul meu, dar pot să trec peste asta), rector la universitatea din Bogota, care încearcă să promoveze un stil de viaţă green, egalitate etc. Un pic temperamental, filosof, îşi arată fundul la studenţii care îl huiduie. Cu coaie, cum ar veni. Cu acest domn suntem bine. Ajunge primar, face o grămadă de campanii mişto, neconvenţionale, prin care încearcă să educe populaţia pe diverse chestii. Pe modelul “oamenii aruncă gunoi pe jos pentru că e acceptabil în comunitatea lor să arunce gunoi pe jos” îi învaţă pe pe cetăţeni să respecte regulile de circulaţie, să nu mai fie violenţi şi altele din zona asta. E drept că eu l-am luat de bun şi onest. Cred ca aici nu mi-a ieşit să fiu critică. Şi ajunge cu campaniile lui să mai fluidizeze traficul, să reducă rata infracţionalităţii, atacă foarte puternic corupţia de la nivel de consiliu local şi pare să îi iasă toata chestia. Foarte tare, economia creşte, bujetu local e mare etc. Numai că se împlinesc 3 ani de mandat (1994 – 1997, Antanas Mockus se cheamă domnul primar nebun şi simpatic) şi nu mai are voie să candideze.

Aici se schimbă puţin macazul filmului şi începe să fie muuuult loc de critică. Pentru prima dată în Bogota s-a simţit nevoia de politici incrementale. Nu mai trebuia să se schimbe lucruri, ci să fie continuate alea începute deja. Tot bine suntem. Şi găseşte acest Mockus pe unu care să îi continue politicile. Deja filmul o ia razna de la ăsta punct. Opozantul candidatului (pe al său nume Peñalosa, candidatul to be continued de la Mockus) zic ăştia din film că era un politician populist. Well, omu ăla mergea la televizor, promitea X km de autostradă, locuri de munca, modelul clasic, îl ştim parcă. Domnu Peñalosa, care nuuu eeraaa populist, să ne-nţelegem, a ieşit cu bicicleta la bulivar, a vorbit cu oamenii, a dat fluturaşi, s-a pupat cu ăia pe acolo şi a promis acces egal la resurse, cam asta îi era platforma. Câştigă, desigur.

Şi ce face el? Păi vine cu o viziune (mega-socialistă, dar nu fac mare chestie de acest aspect) pe care, aşa ca al nostru mare primar, o impune efectiv. Nu îi contest omului onestitatea şi nici nu cred că îsi dorea tâmpenii. Dar vroia el ca tot oraşul să circule cu transport în comun şi nu cu maşini perso, de exemplu. Drept pentru care construieşte piste pentru biciclete şi face rute speciale pentru autobuze rapide, pe care maşinile nu au voie să le folosească. Desigur că transportatorii clasici şi sindicatele fac greve şi proteste, dar ce contează, nu, ce vor sindicatele din transport? E un fel de al nostru primar care nu îi bagă în seamă pe ăia ce se opun demolărilor. Efectiv! Şi nimeni nu pare să fi remarcat asemănarea. Sau şi mai mult – un cartier rău famat din centrul Bogotei e demolat şi nu toţi cetăţeanii care locuiau acolo au fost relocaţi în alte părţi. Suna oare a o poveste cunoscută? S-a ajuns în cartierul ăla la proteste de stradă, bombe fumigene, chestii nasoale rău. Şi nu ştim că acolo nu erau clădiri vechi, omul a vrut să demoleze, asta a făcut, fără să îi pese de cetăţenii care locuiau acolo. Apoi a vrut musai un parc care era, aparent, proprietatea celui mai wealthy country club din Bogota. L-a vrut, l-a luat şi l-a făcut public, în numele egalităţii. Ori eu nu cred că are cineva dreptul, în numele nimănui, să se joace cu proprietatea privată, nu se face şi gata! Dar să trec peste asta, că nu avem toate detaliile. Şi cetăţenii sunt foarte nemulţumiţi, proteste, ajunge în sondaj la 18%, aproape trebuie demis, dar cumva scapă şi lucrurile se termină bine. Adica parcul e public, autobuzele sunt mari şi roşii şi frumoase şi circulă pe rute numai ale lor, cartierul în care puţea a dispărut şamd. Toate astea în 3 ani de mandat.

Şi se întoarce la cârma Bogotei Antanas Mockus, domnul cu care a început filmul. Şi îi continuă ăstuia de mai sus politicile de infrastructură, ura, ura, toţi oamenii au electricitate, biblioteci, parcuri, duminica în zone centrale nu se circulă cu maşina, multe piste pentru bici, totul e ok, se termină filmul.

După cum am mai zis, rezultatele sunt bune. Dar numai faptul că vine unu care are valori morale şi mai e şi technocrat nu face ok modul în care s-au luat deciziile în Bogota. Să fim serioşi, peste 20 de ani, dacă lumea va fi mulţumită de diagonala sau cum îi spune Uranus, se va face un documentar cu Oprescu în care se va povesti cum a demolat el, din viziune şi pasiune pentru Bucureşti, un întreg cartier de dărăpănături. Şi în contextul ăsta, ăia care au aplaudat la filmul cu Bogota ar fii ăia care protestau în stradă şi pe care, din fericire, vizionarul nu i-a luat în calcul. Aşa că pe mine să mă lase cu Bogota ca model pentru Bucureşti, că parcă suntem obsedaţi să preluăm chestii, fără un pic de analiză de fond. Pentru că da, rezultatele sunt bune, dar scopul nu scuză mijloacele. Nu ajunge să vrei parcuri şi nu şosele ca să fie ok să nu iei în seamă ce vor cetăţenii.

Tot filmu asta mi-a dat (iar…) sentimentul că de fapt, oricine ajunge la putere tot cu aceeaşi atitudine de eu ştiu mai bine ce vrei tu ma va trata. Sau poate nu am înţeles io nimic din filmu ăsta şi tre să mă lumineze cineva, că nu văd clar lucrurile. Aştept lumina, că mă enervează sentimentul cu care am plecat de acolo....

Trailer: