luni, 16 mai 2011

Melc, melc - mutat, mutanţi, mutatis mutandis

melcul...
Cu casa în spate, cum ar fi... aşa mă simt, deja de o lună sunt aici, în casa asta cu termopane şi gresii şi faianţe şi alte acareturi mai acătării, vis a vis de un bloc în care stau oameni importanţi şi cu sri-ul ascultând telefoane despre cafele, natură, reuniune de 10 ani de când am terminat liceul, sex, pantofi pentru nuntă, sandale, concediu, cand vii acasa, ce ai mâncat, când ai mâncat, hai să bem o bere. Şi altele pe care le-am zis zilele astea via telefon.
M-am aranjat cu dulap şi pat şi aproape toate cele şi încă tot nu e comfy enough. Încă mă duc de tembelă noaptea să vad dacă e închisă uşa. Sau butelia, sau vreun buton la aragaz (btw, am un aragaz care se numeşte Metalica :)).

mutatul
M-am plictisit/săturat un pic de nomadismul ăsta, de chirii care durează un singur an, de mutat căţei şi purcei şi tot ce mai aduni într-un an, tot ce ikea a livrat cuminte întru bunăstare şi confort, de cărţi care se adună fără să le mai poţi citi, de haine care se înghesuie nepurtate în dulapuri mici, mici, numai aşa, de dragul de a mai da un ban pe încă ceva ce n-o să porţi prea des, pentru că vara nu mai e vară şi iarna nu îţi place şi rochiile se adună şi se declară fericite că wow, ai purtat-o pe aia neagră de vreo 3 ori şi pe aia albastră de 2. Ai uitat de aia gri, că nah, era de anul trecut şi restul te arată grasă (dar nu eşti tu de vină, dragă, ele, rochiile sunt de vină, şi blugii şi cizmele şi dresurile şi şosetele şi tricourile şi leggingşii! nu tu!).

mutanţii
Povestea cu umeraşele e mai simpatică, te zgârie de fiecare dată când deschizi duplapul, îţi amintesc că sunt şi rochii de vară, cu dungi şi cu buline şi frumuşele, da' păcătoase, că ba sunt prea decoltate, ba prea lungi, ba prea scurte, unele prea largi şi majoritatea prea strâmte, cu bretele sau fără. Oricum, astea de vară sunt faine. Dar nu poţi să le porţi! Că ele nu sunt de vină, dar nu prea vin bine cu tenişi - şi oricum e prea cald! - şi cu sandale arată prea nu ştiu cum şi oricum, tu ai 2 bucăţi de sandale, unele roz şi unele crem şi rochiile sunt toate din alt film, alb cu verde sau negre sau oricum, dar nu purtabile cu încălţările din dotare. Din nou, Ana, nu tu eşti de vină! Tu eşti ok, da? Ah, şi balerinii care te jenează orice ar fi şi oricum am încerca să întoarcem lucrurile în favoarea lor, parcă nu se poate şi nu se poate... Am şi un story cu un sacou, foarte frumos, purtat o dată acu vreo 2 ani sau naiba ştie când, poate spre niciodată cumva. Şi mai am un sacou cumpărat dintr-o mare şi fundamentală eroare de judecată dreaptă. Sau trebuie să îmi cumpăr ochelari, să mă edific chiar din incinta magazinului ce NU trebuie achiziţionat.
Dar cea mai plăcută companie din această nouă locuinţă tot papucii sunt. Ei stau sub masă, călăriţi unii peste alţii, de diverse forme şi culori, pe lângă fieru de călcat haine şi fieru de călcat părul şi aparatul de smuls părul şi aparatul de uscat părul - wow, am trei bucăţi aparate care au legătură cu păr, hmmm, what does that say about me? Aşa, şi papucii ăştia sunt în marea lor majoritate tenişi şi adidaşi - acum număr, staţi să vedem - 7 bucăţi... 2 le port, 5 la păstrare. Mai am cizme, 2 bucăţi - s-a purtat aia fără toc, da la iarnă vreau altele, claaar? De sandale am zis deja şi balerini 2 bucăţi, purtate ocazional mai ales dacă iau taxi. Plus una bucată pantofi cu mare toc, purtaţi la evenimente cu ţinută obligatorie şi înjuraţi pe toată durata purtării. Nu mai zic nici de intenţii caritabile din care se adună o singură punguţă cu vreo 3 chestii, pentru că nah, sunt ale mele toate şi le vreau. Chiar dacă nu le port. Chiar dacă nu am loc de ele. Chiar dacă mă enervează şi că nu le port şi că nu am loc de ele.

mutatis mutandis
Aşadar, m-am mutat, toate sunt, după cum se vede mai sus, la locul lor :)). Mutatis mutandis, e ca atunci când îţi cumperi poşetă nouă şi ţi se pare că mamăăă, câte buzunăraşe şi buzunărele şi cum o să ţi le găseşti tu pe toate în 2 secunde, că de acum sigur, te organizezi şi va funcţiona, că te ajută infrastructura. Şi impresia durează... până când chiar trebuie să scoţi chei, telefon, portmoneu, cartelă de metrou etc. Ţigările se găsesc repede. Cu bricheta am în continuare o problemă.

The end
Gata, mă duc să îmi fac o listă cu ce mai vreau de la Ikea şi să caut o rochie nouă pentru marea chestie de 10 ani de la sfârşitul liceului.

Niciun comentariu: